Cosa hè a Malattia di Marburg, Sintomi è Trattamentu

Cuntenutu
- Principali segni è sintomi
- Cumu cunfirmà u diagnosticu
- Cumu accade a trasmissione
- Cumu hè fattu u trattamentu
A malattia di Marburg, cunnisciuta ancu cum'è febbre emorragica Marburg o solu virus Marburg, hè una malattia assai rara chì provoca febbre assai alta, dolore musculare è, in certi casi, sanguinamentu da varie parti di u corpu, cum'è gengive, occhi o nasu.
Sta malatia hè più cumuna in i lochi induve ci sò i pipistrelli di a spezia Rousettus è, dunque, hè più frequente in i paesi d'Africa è di l'Asia Meridionale. Tuttavia, l'infezzione pò passà facilmente da una persona à l'altra attraversu u cuntattu cù e secrezioni di a persona malata, cum'è sangue, saliva è altri fluidi corporei.
Perchè face parte di a famiglia di i filovirus, hà una mortalità elevata è hà e stesse forme di trasmissione, u virus Marburg hè spessu paragunatu à u virus Ebola.

Principali segni è sintomi
I sintomi di a frebba di Marburg di solitu cumpariscenu di colpu è includenu:
- Febbra alta, sopra i 38º C;
- Severu mal di testa;
- Dolore musculare è malessere generale;
- Diarrea persistente;
- Dolore addominale;
- Crampi frequenti;
- Nausea è vomitu;
- Cunfusione, aggressività è irritabilità faciule;
- Stanchezza estrema.
Parechje persone infette da u virus Marburg ponu ancu sperimentà sanguinamentu da varie parti di u corpu, 5 à 7 ghjorni dopu à l'iniziu di i sintomi. I lochi i più cumuni per i sanguinamenti sò l'ochji, e gengive è u nasu, ma pò ancu accade d'avè macchie rosse o rosse nantu à a pelle, è ancu sangue in e feci o vomitu.
Cumu cunfirmà u diagnosticu
I sintomi causati da a frebba di Marburg sò simili à altre malatie virali. Dunque, u megliu modu per cunfirmà a diagnosi hè di fà analisi di sangue per identificà anticorpi specifici, in più di analizà alcune secrezioni in laburatoriu.
Cumu accade a trasmissione
À l'origine, u virus Marburg passa à l'omu per via di l'esposizione in lochi abitati da pipistrelli di a spezia Rousettus. Tuttavia, dopu a contaminazione, u virus pò passà da una persona à l'altra attraversu u cuntattu cù i fluidi corporei, cum'è u sangue o a saliva.
Cusì, hè assai impurtante chì a persona infettata fermi isolata, evitendu d'andà in lochi publichi, induve pò cuntaminà l'altri. Inoltre, duvete purtà una maschera protettiva è lavà e mani spessu per evità di sparghje u virus à e superfici.
A trasmissione pò continuà finu à chì u virus sia statu completamente eliminatu da u sangue, vale à dì, ci vole à fà casu fin'à chì u trattamentu sia finitu è u duttore cunfirmi chì u risultatu di a prova ùn mostra più segni d'infezzione.
Cumu hè fattu u trattamentu
Ùn ci hè micca trattamentu specificu per a malattia di Marburg, è deve esse adattatu à ogni persona, per alleviare i sintomi presentati. Tuttavia, guasi tutti i casi anu bisognu à esse reidratati, è pò esse necessariu stà in l'uspidale per riceve u seru direttamente in a vena, in più di i medicazione per riduce u disagiu.
In certi casi, pò ancu esse necessariu di fà trasfusioni di sangue, per facilità u prucessu di coagulazione, prevenendu i sanguinamenti causati da a malatia.